Virgil Kerciu
În cazul în care te întrebai cum arăta Miss România în 1930, imaginea alăturată îți oferă răspunsul. Domnișoara Zoica Dona, după cum aflăm din paginile publicației „Ilustrațiunea Română”, a câștigat în luna ianuarie a anului 1930 concursul național de frumusețe organizat de revista anterior amintită.
Titlul dobândit pe plan local îi oferă pârghiile necesare pentru a participa la concursul mondial de frumusețe Paris – Rio de Janeiro. Se pare că juriul nu era unul ales la întâmplare… „Poeţi consacraţi, pictori de seamă, sculptori cu faimă şi esteţi, reprezentanţi ai tuturor genurilor de artă, cu creionul în mânâ şi cu carnetul în faţă, îşi notau aprecierile asupra fiecărei din tinerele concurente.”
#arcanum #digitecaarcanum
Jurnalul „Miss România” 1930 si avatarurile concursurilor de frumuseţe
Graţie unui manuscris inedit – jurnalul câştigătoarei „Miss România” din 1930 – găsit, din întâmplare, lângă un coş de gunoi de pe strada Moxa din Bucureşti, „Historia” pătrunde în universul concursurilor de frumuseţe din anii interbelici. Autoarea jurnalului, tânăra de 22 de ani, Zoica Dona, reprezintă România la întrecerile de profil din lume şi prezintă cu naivitate şi candoare avatarurile unor asemenea competiţii. Înainte de povestea Zoicăi şi pentru buna înţelegere a contextului în care se desfăşoară concursurile de miss în anii 1930, trecem şi prin momentele cele mai importante ale istoriei acestor întreceri, la noi şi aiurea:un prim „concurs de sănătate și frumuseţe” de pe tărâm autohton are loc la Arenele Romane, în 1906, iar în 1926, respectiv 1929 apar în lume întrecerile care vor face istorie, „Miss Universe” şi „Miss Europe”.
Jurnalul mărturisește despre febra concursurilor de frumuseţe din 1930, „Miss România”, „Miss Europe” și „Miss Univers”, în care a fost angrenată Zoica Dona, despre culisele acestora. E greu de crezut astăzi câtă emulaţie puteau să nască în România Mare aceste competiţii, apărute doar cu un an în urmă, încât centrul Bucureștiului era realmente blocat de năvala mulţimii curioase:„Calea Victoriei, de la «Cercul Militar» până la Teatrul Naţional, pare un ocean agitat”1, notează reporterul „Realităţii Ilustrate”, în timp ce „Universul” relata că „frumosul e magnetic, atrage după el mulţimea ca becul electric fluturii de noapte”
